All posts in Dermatologie

5 ingrediente anticelulita

Dintre toate tratamentele anticelulita, cremele sunt cu siguranta cele mai la indemana si cel mai usor de utilizat. Eficienta lor depinde in primul rand de substantele active pe care le contin. Iata care sunt ingredientele pe care sa le cauti cand vrei sa-ti achizitionezi un produs anticelulita:

Cafeina – 10 cesti de cafea pe zi nu te vor ajuta sa scapi de celulita, insa cafeina (sau unul din derivatele ei) incorporata intr-o crema de corp va stimula ciculatia sangelui  si va creste rata metabolismului, avand ca rezultat miscorarea depozitelor adipoase.

Colagen – cea mai buna crema anticelulita trebuie sa contina colagen sau un ingredient care ca stimuleze productia colagenului. Colagenul mentine elasticitatea pielii si ii confera fermitate. Cu cat pielea este mai elastica si mai ferma, cu atat celulita este mai putin vizibila.

5 ingrediente anticelulita - ceai verde

Ceaiul verde – contine o concentratie ridicata de polifenoli care ajuta la arderea grasimilor si previn depunderea lor in zonele problema: fesele, abdomenul, coapsele, bratele.

Retinol (vitamina A) – actioneaza in profunzime prin cresterea productiei de colagen care are ca efect dupa cum am mai spus cresterea elasticitatii pielii si diminuarea aspectului inestetic de “coaja de portocala“.

Algele – rolul acestui ingredient este detoxifierea. Algele elibereaza toxinele retinute de celulele grase si amelioreaza aspectul celulitei.

L-carnitina – este un aminoacid care accelereaza metabolismul si micsoreaza numarul celulelor grase.

Retine insa ca nici cea mai buna crema anticelulita nu va avea rezultatele scontate daca nu este insotita de sport si o alimentatie echilibrata!

More

Zona zoster

Generalitati
Zona zoster este o infectie virala care se manifesta printr-o eruptie cutanata dureroasa localizata intr-o singura parte a corpului, in zona corespunzatoare traiectului unui nerv
senzitiv. Afectiunea este determinata de reactivarea virusului care cauzeaza varicela – virusul varicelo-zoosterian. Odata ce o persoana a avut varicela, virusul ramane
inactiv in radacinile nervoase pana cand, la unele persoane, in anumite conditii, se reactiveaza. Cand virusul devine activ, persoana face zona zoster in loc de varicela.

Factori de risc
Zona zoster este o boala mai comuna la persoanele adulte si la cele cu sistemul imunitar slăbit de varsta, stres, alte afectiuni, anumite medicamente sau alţi factori.

Cai de transmitere
Expunerea la zona zoster nu declanseaza boala, insa poate produce varicela la cei care nu au avut-o. Transmiterea se face prin contactul cu lichidul din vezicule sau chiar si
prin aer. Pacientii cu zona zoster trebuie sa evite contactul fizic cu persoanele care nu au avut varicela si in cazul carora infectia ar putea antrena consecinte grave – cum
este cazul femeilor insarcinate (infectia poate fi periculoasa pentru fat), persoanelor imunodeprimate si nou-nascutilor.

Simptome
Zona zoster evolueaza in trei etape :
Prodromul: senzatie de durere, arsura sau mancarime in zona afectata, care apar cu citeva zile inainte de aparitia eruptiei; acestea sunt limitate la o singura parte a
corpului, oprindu-se la linia mediana, cel mai frecvent pe piept sau spate, insa pot afecta orice zona, inclusiv abdomenul, fata, o mana sau un picior. Poate fi insotita de
aparitia eritemului (roseata) in regiunea dureroasa si de simptomatologie asemanatoare gripei: frisoane sau crampe abdominale, de obicei fara febra.
Etapa eruptiva: Initial apar niste pete rosii, care se transforma ulterior in vezicule. Durerea este extrema. Continutul veziculelor se tulbura, apoi se usuca, transformandu-
se in cruste. Acestea persista 10-14 zile, apoi se desprind lasand o depigmentare centrala si o hiperpigmentare periferica. Eruptia poate fi localizata oriunde, insa
predispune la aparitia complicatiilor localizarea oftalmica, aceasta putandu-se solda in cazuri grave, in lipsa tratamentului, cu pierderea vederii.
Nevralgia post-herpetica: durerea persistenta dupa vindecarea eruptiei cutanate este cea mai comuna complicatie a bolii, avand o durata medie de 6 luni. Se poate
manifesta sub forma de durere, senzatie de arsura sau sensibilitate extrema la atingere. Poate duce in anumite cazuri la depresie.

Tratament
Tratamentul precoce este important deoarece scade durata bolii, durerea si scade riscul de aparitie a complicatiilor. Medicamentele antivirale uzuale includ aciclovirul,
famciclovirul sau valaciclovirul. Tratamentul simptomatic al durerii se face prin antiinflamatorii (aspirina, ibuprofen)
si antialgice (algocalmin). In cazuri extreme vor fi prescrisi corticosteroizi. Pentru prevenirea suprainfectiei leziunilor cutanate sunt recomandate antisepticele si
antibioticele locale. In cazul localizarii oftalmice tratamentul va fi stabilit numai de catre medicul oftalmolog.

More

Vitiligo

Vitiligo este una dintre cele mai frecvent intalnite discromii cutanate, afectand circa 1-2 % din populatie. Desi fara risc vital, boala afecteaza prin impactul de natura psihologica pe care il are asupra indivizilor.
Vitiligo este o boala cronica cauzata de distrugerea totala sau partiala a celulelor care produc pigmentul pielii (melanina), acestea nemaifiind recunoscute de catre sistemul imun ca apartinand organismului. Cauzele pot fi multiple, insa sunt incomplet intelese.
Debutul are ca varsta medie 20 de ani si se asociaza deseori cu alte afectiuni autoimune, cum ar fi: disfunctii ale glandei tiroide, diabet zaharat de tip 1, anemie pernicioasa (carenta de vitamina B12), alopecia areata, lupus eritematos sistemic, psoriazis sau poliartrita reumatoida. Boala nu este contagioasa si nu se mosteneste, insa poate fi mostenita predispozitia catre ea. Dintre factorii care pot determina declansarea ei sunt citati stresul psihic, traumatismele, arsurile solare severe sau afectiunile sistemice, lista nefiind epuizata.
Leziunile de vitiligo apar sub forma unor zone depigmentate circumscrise la nivelul pielii si al mucoaselor, locurile de predilectie fiind fata, gatul si organele genitale. Regiuni frecvent afectate sînt cele supuse la traumatisme repetate, cum ar fi zonele frecate zilnic de bretelele de la sutien sau incheietura la care este purtat ceasul.
Vitiligo la nivelul scalpului se asociaza cu depigmentarea firelor de par, care poate merge de la o suvita izolata pina la albirea completa a parului, acest fapt fiind un indicator de evolutie nefavorabila a bolii.
Nu sunt afectate numai celulele pigmentare ale pielii, mucoaselor si parului, ci si ale retinei si urechii interne, astfel ca, in rare cazuri, in vitiligo poate fi afectat si vazul sau auzul.
Cel mai important risc este cel al arsurilor solare, deoarece pielea depigmentata este extrem de sensibila si nu mai are nici un fel de protectie impotriva soarelui. Este deci obligatorie evitarea expunerii neprotejate la soare.

Tratament
In functie de extensia leziunilor, se poate opta pentru repigmentare sau pentru depigmentarea completa, rata de vindecare fiind cu atat mai mare cu cat tratamentul este inceput mai devreme.

Tratamentul de repigmentare
In vitiligo extins:
o fototerapie: sedinte cu UVB cu banda ingusta (spectru de 310-315 nm şi lungime maximă de undă de 311 nm), de 2 ori pe saptamina, dau rezultate bune, insa vitiligo la nivelul mainilor si picioarelor este foarte rezistent la tratament
o corticoterapie sistemica: in vitiligo generalizat si rapid progresiv se face asa numita puls-terapie care consta in perfuzii cu corticoizi timp de trei zile pe saptamana, 1 saptamana pe luna, timp de 6 luni; poate preveni depigmentarea in boala activa si poate produce repigmentare.
o L-fenil-alanina: eficienta sporita cind este asociata sedintelor UVB
o fenitoina: stimuleaza sinteza de colagen, insa unul din efectele adverse este hiperpigmentarea faciala
In vitiligo localizat si leziuni de mici dimensiuni:
o corticoterapie locala: in vitiligo localizat la nivelul fetei si extremitatilor, rezultatele sunt moderate, repigmentarea fiind maxima dupa 4 luni de la inceperea tratamentului
o imunomodulatori topici: tacrolimus unguent (0,03-0,1%) de 2 ori pe zi, eficient in special cind este asociat sedintelor UVB
o analogi de vitamina D: calcipotriol, asociat sedintelor UVB (nu se foloseste pe fata)
o melagenina (derivat din placenta): un tratament eficient si sigur pentru copii
Din pacate, in cele mai multe cazuri nu se obtin rezultatele dorite, asa ca una din alternativele cele mai la indemana ramane camuflarea leziunilor cu produse de machiaj sau autobronzante.
Pacientii cu leziuni stabile de mici dimensiuni sunt candidatii ideali pentru tratamentul chirurgical care consta in diverse tipuri de grefe de piele.

Depigmentarea se recomanda în vitiligo extins, in care leziunile depasesc 50% din suprafata cutanata, si fără rezultate satisfăcătoare în ceea ce priveşte terapia de repigmentare. Decolorarea este permanenta si este necesara consilierea psihologica prealabila a pacientilor. Se folosesc produse pe baza de hidrochinona in concentratie de 2-4%, de doua ori pe zi, timp de 3-12 luni.

More

Herpesul

În general, se consideră ca herpesul nu este o afecţiune prea gravă şi că se poate trata foarte uşor. O caracteristica importanta a virusului herpetic este insa faptul ca, odata infectata, persoana ramane asa pentru toata viata. Dupa infectia primara, virusul se instaleaza in ganglionii din apropierea locului de infectie, de unde este reactivat cu sau fara cauza favorizanta, de obicei insa in perioade de scadere a imunitatii organismului. Localizarea specifica pentru fiecare persoana explica si faptul ca leziunile apar in general in acelasi loc (sau, mai rar, locuri).
Cauza aparitiei este virusul herpes simplex (HSV). Din cele opt tipuri cunoscute, cele mai frecvent intilnite sint HSV-1 si HSV-2, care se manifesta sub forma de umflaturi de culoare rosie presarate cu vezicule pline cu lichid, mici si dureroase, localizate la nivelul fetei, respectiv al organelor genitale.
Infectia se transmite prin contactul cu o leziune sau chiar prin contact piele pe piele, deoarece virusul are perioade in care este transmisibil fara ca pe piele sa existe semne.

Herpesul labial

Este produs de infectia cu HSV-1. Exista posibilitatea ca in momentul infectarii cu virusul herpes simplex sa nu apara si leziunea. Daca totusi apare, leziunea herpetica poate fi mai severa decat la urmatoarele recurente. Debuteaza ca o zona micuta de culoare rosie pe care se dezvolta veziculele de culoare galbuie, localizate la nivelul buzei, dar putindu-se extinde uneori si catre nari. Sint insotite de o senzatie caracteristica de arsura si mincarime. Leziunea herpetica poate fi dureroasa. Veziculele se usuca in citeva zile, lasind in urma o crusta aderenta care se desprinde in una sau doua saptamini fara sa lase urme.
Dintre factorii care predispun la episoade de herpes amintim:
o infectii
o stari febrile
o expunerea la soare (multe persoane vin dupa citeva zile de plaja cu leziuni importante)
o perioada menstruala
o sarcina
o stresul
o oboseala
o proceduri estetice traumatice la nivelul buzelor (de exemplu tatuajul semipermanent, injectarea de fillere)

Herpesul genital

In general, infectia se dobindeste in cursul unui contact sexual neprotejat cu o persoana infectata cu HSV-2. Simptomele apar la circa 2 saptamini de la transmitere si au o durata de 2-4 saptamini. Totusi, multe persoane infectate cu HSV-2 pot sa nu prezinte niciodata leziuni herpetice sau pot avea leziuni usoare, pe care le confunda cu muscaturi de insecte sau alta iritatie a pielii. In general, persoanele cu herpes genital au in medie 4-5 episoade eruptive pe an.

In timp, frecventa episoadelor de herpes (atit labial, cit si genital) scade.

Tratamentul consta in aplicarea locala de crema antivirala (Aciclovir, Zovirax) si de antiseptice in leziunile mai extinse pentru a preveni suprainfectia. In caz de episoade mai severe, tratamentul antiviral poate fi si oral, in doza si pe perioada strict recomandate de medic. Este important de retinut ca tratamentul poate scurta durata si ameliora simptomele herpesului, dar nu previne aparitia unei noi eruptii.

Ce facem cind a aparut herpesul?
• Aplicam crema antivirala de citeva ori pe zi la nivelul leziunii
• Compresele reci aplicate la acest nivel reduc inflamatia (scad roseata si tumefactia )
• Ibuprofenul si paracetamolul amelioreaza durerea
• Evitam alimentele acide (de exemplu citricele sau tomatele)

Cum prevenim eruptiile herpetice?
• Evitind expunerea prelungita a buzelor la soare (folosind o palarie sau aplicind pe buze un stick sau crema cu filtru UV)
• Evitind contactul intim (de exemplu sarutul) cu persoane care au herpes labial sau genital
• Evitind folosirea in comun a prosoapelor, veselei sau a altor obiecte cu o persoana care are herpes

More

Dermatita atopica

Atopia inseamna tendinta mostenita a unui individ de a dezvolta reactii alergice în cursul vieţii. Cele mai intalnite sunt conjunctivita si rinita alergica, astmul bronsic, urticaria si dermatita atopica.
Dermatita atopica este o boala inflamatorie cronica si reprezinta cea mai frecventa afectiune cutanata intalnita in randul copiilor. Afecteaza 10-20% din populatie, avand o crestere progresiva in ultimii ani. Majoritatea cazurilor debuteaza sub varsta de 1 an, iar simptomatologia se amelioreaza in general la pubertate. Un mic procent de cazuri va prezenta simptome toata viata.

Cum se manifesta dermatita atopica?
Distingem trei stadii ale acestei afectiuni in functie de varsta individului afectat:
1. Dermatita atopica infantila (sub 2 ani) se manifesta prin papule si vezicule exudative, intens pruriginoase, localizate la nivelul fetei, al trunchiului si al membrelor. Sugarul se scarpina, plange mult si se trezeste des noaptea.
2. Dermatita atopica a copilului (2-12 ani): leziunile devin mai putin exudative, iar pielea se poate ingroasa ca rezultat al scarpinarii insistente, in special la nivelul pliurilor (genunchi, coate, glezne). Boala asociaza piele uscata, foarte pruriginoasa.
3. Dermatita atopica a adultului (peste 12 ani): localizarea leziunilor devine predominanta la nivelul fetei si flexural. Incepand cu aceasta varsta individul afectat poate asocia si alte afectiuni alergice: rinita si conjunctivita alergica, astm bronsic, urticarie.

Cum tratam dermatita atopica?
Fiind o afectiune cronica, dermatita atopica nu poate fi vindecata, insa poate fi tratata si ameliorata in timpul puseelor acute. Majoritatea cazurilor au tendinta de ameliorare spontana progresiva.
o Alaptatatul la san pana la 6-7 luni este una din cele mai bune metode de a preveni aparitia dermatitei atopice; dupa inceperea diversificarii se vor evita pana la varsta de 1 an alimente cu potential alergenic ridicat, cum ar fi capsunile, ouale, carnea de peste.
o Baia va fi preferata dusului, iar durata acesteia nu va fi mai mare de 10 minute. Se va evita apa fierbinte si vor fi utilizate numai produse de curatat speciale pentru pielea uscata, cu continut ridicat de uleiuri sau glicerina si preferabil neparfumate. Dupa baie uscarea se face prin tamponare usoara cu prosopul, nu prin frecare. Pe pielea inca usor umeda se vor aplica unguente grase.
o Trebuie evitata pe cat posibil scarpinarea leziunilor. In acest scop unghiile vor fi taiate cat mai scurt si pilite cu atentie pentru a preveni zgarierea si infectarea pielii.
o Se vor evita materialele sintetice si iritante (de ex. lana), fiind recomandata imbracamintea de bumbac alb, colorantii fiind potentiali alergeni.
o Temperatura ambientala trebuie sa fie cat mai racoroasa, deoarece caldura excesiva si aerul uscat favorizeaza mancarimile.
o Evitarea fumului de tigareta care creste riscul dezvoltarii simptomelor respiratorii alergice, cum ar fi rinita si astmul.
o Cel mai des folosit tratament il reprezinta cremele si unguentele cu corticosteroizi, utilizate numai la indicatia si in dozele prescrise de medic.
o Tratamentul cu antihistaminice orale este util in reducerea pruritului, intrerupandu-se astfel cercul vicios al acestei afectiuni.
o Expunerea la soare are un efect favorabil asupra puseului acut.

More

Dermatita seboreica

Dermatita seboreica este o afectiune cutanata inflamatorie extrem de comuna, caracterizata de roseata si aparitia de coji in zonele in care glandele sebacee sunt numeroase si foarte active, cum ar fi fata, scalpul, zona presternala si pliurile (axilare, submamare, inghinale). Cea mai usoara forma din spectrul de manifestari ale acestei afectiuni este matreata. Nu este contagioasa.
Debutul poate aparea chiar in primele luni de viata, sub forma “crustelor de lapte”, insa incidenta maxima este intalnita la persoanele intre 20 si 50 de ani,afectand mai frecvent sexul masculin.

Factori favorizanti
o Factorul genetic este foarte important: pacientii mostenesc terenul predispozant, asa numita stare seboreica, caracterizata prin activitate crescuta a glandelor sebacee, tradusa in general prin ten si scalp grase sau cu tendinta la ingrasare.
o Ciuperca Malassezia furfur, prezenta in mod obisnuit pe pielea oricarei persoane, a fost implicata in producerea acestei boli. In cazul celor afectati insa nivelul de colonizare este mai crescut decat al pielii sanatoase. Aceasta ciuperca se hraneste cu sebum, grasimea naturala a pielii, si accelereaza ritmul normal de descuamare a pielii capului. Grasimea acumulata la nivelul scalpului impiedica eliminarea acestor celule moarte, care se aglomereaza sub forma inesteticilor fulgi de matreata.

Semne si simptome
Leziunile sunt pete de culoare rosu-orange acoperite de coji albicioase grase, care apar in zonele bogate in glande sebacee. Acestea sunt reprezentate de scalp, frunte, aripile nasului, barbie, obraji, urechi si chiar zona presternala (capul pieptului). Crustele si fisurile sunt in mod obisnuit intalnite in pliul din spatele urechilor.
Aparitia leziunilor este insotita in general de mancarime, accentuata de transpiratie. Severitatea leziunilor nu este direct proportionala cu secretia de sebum, ci se coreleaza cu o compozitie particulara a acestuia care intretine conditiile favorizante. Matreata este forma non-inflamatorie, mai putin severa, a dermatitei seboreice.
Dermatita seboreica este o afectiune cronica, cu evolutie ondulanta, cu pusee acute si perioade de ameliorare. Dermatita seboreica este agravata de modificarile de umiditate, temperatura, de traumatisme (scarpinat) sau de stresul emotional. Numerosi pacientilor relateaza inrautatirea simptomelor iarna. Desi expunerea la soare este benefica pentru cei mai multi, exista un procent la care afectiunea este inrautatita de fotoexpunere.
Dermatita seboreica este foarte frecventa, majoritatea persoanelor prezentand cel
putin un episod de-a lungul vietii. Afectiunea se amelioreaza vara si se reactiveaza
toamna. Odata cu inaintarea in varsta scade frecventa si severitatea perioadelor de
acutizare.

dermatita seboreica

dermatita seboreica frunte
dermatita seboreica profil
dermatita seboreica profil

Tratament 
Fiind vorba de o afectiune cronica, nu se pune problema vindecarii, ci a tratarii
puseelor acute.
Numeroase cazuri de dermatita seboreica sunt tratate in mod eficient prin utilizarea
sampoanelor cu efect antifungic (sulfura de seleniu, piritionat de zinc, ketoconazol). Acestea trebuie folosite zilnic (in cazul fetei si a trunchiului) sau de 2-3 ori pe saptamana (pentru scalp), cu mentinerea spumei formate pe piele timp de 5-10 minute inainte de clatire pentru a lasa ingredientele sa actioneze. Odata ce episodul acut este controlat, utilizarea samponului poate fi redusa la o data pe saptamana sau la nevoie.
In continuare, poate fi folosit un al doilea produs cu actiune antifungica, sub forma
unei solutii la nivelul scalpului si a unei creme pentru pielea neacoperita de par.
Cazurile mai severe vor necesita tratament antiinflamator (steroizi locali) pentru
ameliorarea eritemului si pruritului.

Dr. Cristea Andra

More

Acneea

Este o boala de piele care poate aparea la orice varsta, dar afecteaza in particular adolescentii (80%). Se prezinta sub forma de comedoane (puncte negre) sau leziuni (cosuri) mai mult sau mai putin rosii, inflamatorii si/sau infectate.

Desi majoritatea formelor sunt de acnee vulgara (comedoane sau microchisturi cu sau fara cap alb purulent), uneori avem de-a face cu leziuni mai grave, de acnee nodulo chistica. Acest tip  de acne este mai des intalnita la barbati si se prezinta sub forma de noduli si chisturi profunde si care pot evolua spre abcese, cu risc de cicatrici foarte importante.

Cauze:

1.  Un anumit tip de piele (acneica) ce prezinta o secretie sebacee (grasa) in exces, glandele sebacee a pacientilor fiind crescute in volum si cu secretie abundenta.

Porii dilatati si cu tendinta de a se autoobstrua cu secretia grasa abundenta si celule moarte exfoliate. Se formeaza astfel ‘’dopuri’’ care vor devein  ‘’puncte negre’’ (comedoane) prin oxidare.

Comedoanele, o prezenta nedorita de catreorganism, se vor inflama si vor devein leziuni mai mari, infectate (rosii, dureroase, cu cap purulent).

2.  Radiatiile solare directe au rol calmant intr-o prima faza dar au efecte inflamatorii pe termen mai lung. De aceea persoanele cu piele acneica prezinta pusee importante la sfarsitul verii.

3.  Factori hormonali: Progesteronul (predominant in a doua faza a ciclului menstrual) are un rol inflamator si agraveaza leziunile existente in faza premenstruala.

4.  Factori de stress: Stress-ul elibereaza anumite substante in organism cu efect inflamator. De aceea persoanele cu piele acneica prezinta agravari in perioade de stress (examene, moment dificile ale vietii).

De subliniat ca alimentele nu au  rol esential in aparitia leziunilor acneice dar totusi trebuie evitat consumul in cantitate mare a alimentelor grase.

Masuri de preventie :

Chiar de la aparitia primelor puncte negre este foarte importanta toileta, spalatul dimineata si seara cu un sapun fara soda caustica sau mai bine un gel anti-acneic.

Protecita solara este foarte necesara, soarele fiind un factor important in aparitia leziunilor acneice.

Machiajul nu este interzis, dar se recomanda produse non-comedogene (dermato cosmetice).

Femeile care se machiaza trebuie sa se demachieze in fiecare seara, utilizand un demachiant urmat de o lotiune tonica ce trebuie obligatoriu spalata cu un gel sau sapun specific.

Tratament :

O acnee lejera nu necesita tratament. Respectand o igiena buna si utilizand produse de machiaj non-comedogene, leziunile se vor estompa de la sine in cateva luni/ani.

Formele moderate sau severe necesita insa tratamente dermatologice adecvate, care sunt lungi, dureza cativa ani, cu o alternanta de perioade bune si mai putin bune, dar pacientul trebuie sa fie rabdator si perseverant.

Acnee-frunte

Acnee-frunte

More

Psoriazis

Este boala inflamatorie cronica ce afecteaza pielea si articulatiile mari. In ce priveste pielea, zonele cele mai frecvent afectate sunt: coatele, genunchii, gambele, scalpul (pielea capului), regiunea lombosacrata (partea de jos a spatelui), dar putem nota cazuri de psoriazis generalizat (pe tot corpul).
Cauzele bolii sunt genetice si imunologice. Se declanseaza dupa episoade de infectie, stress, si traume.
Psoriazisul este o afectiune care nu are vindecare si care evolueaza in episoade mai mult sau mai putin grave. Boala poate afecta atat adultii cat si copii.
Psoriazisul se prezinta sub forma unor placi mai mult sau mai putin largi, eritematoase (rosii) acoperite de o piele ingrosata, albicioasa, foarte uscata. Placile pot fi uneori pruriginoase (dau senzatie de mancarime).
Procesul de aparitie a placilor de psoriazis este parakeratoza (accelerarea regenerarii celulare, care se va face in 3-5 zile fata de 23-28 zile in mod normal).
Forme clinice :
1.Psoriazis vulgar: afecteaza numai pielea.
2.Psoriazis artropatic (articular) : afecteaza articulatiile singur sau asociat unui psoriazis vulgar.

Psoriazis vulgar

3.Psoriazis pustulos: placi eritematoase acoperite de mici pustule ce pot aparea pe orice zona a corpului dar mai ales pe palme si pe plantele picioarelor.
4.Psoriazis al ungiilor: unghiile sunt albicioase, ingrosate, sau distruse uneori chiar in totalitate (onicholiza).

5.Psoriazis eritrodermic: este forma generalizata de psoriazis.
Prognostic si tratament :
Trebuie subliniat ca psoriazisul nu are un tratament care vindeca, dar sub un bun control dermatologic major severitatea cazurilor pot fi bine controlate.
Tratamentul local este cel care primeaza: emoliente, keratolitice, dermatocorticoizi, derivatii de vitamina D locali.
In caz de psoriazis foarte intins sau reticient la tratamentul local se vor administra tratamente pe cale orala, Metotrexat, Etretinat,etc.

More